De ce să nu cânt într-una Mulțumind lui Dumnezeu? Căci El face-ntotdeauna Toate spre binele meu! Toate nu-s decât iubire, Câte de la Domnul vin, Câte 'nalță, câte țin De-ai Săi I-au promis servire.
Refren
Toate pier și praf se fac Dar iubirea Lui stă-n veac.
Strofă 2
Cum își apăr sub aripă Vulturii cuibul cu pui, Așa Domnu-n orice clipă M-apără cu brațul Lui. El vegheaz' ca un Părinte, Peste mine, chiar când eu Nu știam de harul Său, Fiind copil fără de minte.
Strofă 3
Pe al Său Fiu ni L-a adus, Spre a fi sacrificat, Și din focul de vecie Sângele Lui m-a scăpat. O, izvor de apă vie, Oricât să mă căznesc eu, Prea slab e spiritul meu Adâncimea să-Ți priceapă.
Strofă 4
Al Său Spirit de lumină El mi-L dă-n al Său Cuvânt, Care mângâie și-alină Conducând spre drumul sfânt. Iar în inimă îmi pune Al credinței foc nestins, Care dă curaj de-nvins Și chiar iadul ți-l supune.
Strofă 5
El vrea, ca să-mi meargă bine, Vrea să fiu tot sănătos, Și chiar când nevoia vine, El mi-ajută bucuros. Orișicând puterea-mi slabă S-a sfârșit și nu mai vrea, Brațul Său, puterea Sa, Mi le-ntinde El degrabă.
Strofă 6
Iar când dorm, El cu-a Sa față Mă păzește de orice rău, Și în orice dimineață Mă învaț-un cântec nou. O, de n-ar fi El cu mine Cum sunt oamenii de răi, Eu din multele nevoi Nicicând nu ieșeam cu bine.
Strofă 7
Pentru că a Ta iubire Mi-este acoperământ, Ruga mea și-azi către Tine Mi-o înalț, Părinte sfânt, Dă-mi Tu har și dă-mi putere, Să pricep iubirea Ta Și-n veci să rămân în ea, Săvârșind tot sfânta-Ți voie.
Strofă 1
De ce să nu cânt într-una Mulțumind lui Dumnezeu? Căci El face-ntotdeauna Toate spre binele meu! Toate nu-s decât iubire, Câte de la Domnul vin, Câte 'nalță, câte țin De-ai Săi I-au promis servire.
Refren
Toate pier și praf se fac Dar iubirea Lui stă-n veac.
Strofă 2
Cum își apăr sub aripă Vulturii cuibul cu pui, Așa Domnu-n orice clipă M-apără cu brațul Lui. El vegheaz' ca un Părinte, Peste mine, chiar când eu Nu știam de harul Său, Fiind copil fără de minte.
Strofă 3
Pe al Său Fiu ni L-a adus, Spre a fi sacrificat, Și din focul de vecie Sângele Lui m-a scăpat. O, izvor de apă vie, Oricât să mă căznesc eu, Prea slab e spiritul meu Adâncimea să-Ți priceapă.
Strofă 4
Al Său Spirit de lumină El mi-L dă-n al Său Cuvânt, Care mângâie și-alină Conducând spre drumul sfânt. Iar în inimă îmi pune Al credinței foc nestins, Care dă curaj de-nvins Și chiar iadul ți-l supune.
Strofă 5
El vrea, ca să-mi meargă bine, Vrea să fiu tot sănătos, Și chiar când nevoia vine, El mi-ajută bucuros. Orișicând puterea-mi slabă S-a sfârșit și nu mai vrea, Brațul Său, puterea Sa, Mi le-ntinde El degrabă.
Strofă 6
Iar când dorm, El cu-a Sa față Mă păzește de orice rău, Și în orice dimineață Mă învaț-un cântec nou. O, de n-ar fi El cu mine Cum sunt oamenii de răi, Eu din multele nevoi Nicicând nu ieșeam cu bine.
Strofă 7
Pentru că a Ta iubire Mi-este acoperământ, Ruga mea și-azi către Tine Mi-o înalț, Părinte sfânt, Dă-mi Tu har și dă-mi putere, Să pricep iubirea Ta Și-n veci să rămân în ea, Săvârșind tot sfânta-Ți voie.
1 / 1▲
1. De ce să nu cânt într-una
Mulțumind lui Dumnezeu?
Căci El face-ntotdeauna
Toate spre binele meu!
Toate nu-s decât iubire,
Câte de la Domnul vin,
Câte 'nalță, câte țin
De-ai Săi I-au promis servire.
R: Toate pier și praf se fac
Dar iubirea Lui stă-n veac.
2. Cum își apăr sub aripă
Vulturii cuibul cu pui,
Așa Domnu-n orice clipă
M-apără cu brațul Lui.
El vegheaz' ca un Părinte,
Peste mine, chiar când eu
Nu știam de harul Său,
Fiind copil fără de minte.
3. Pe al Său Fiu ni L-a adus,
Spre a fi sacrificat,
Și din focul de vecie
Sângele Lui m-a scăpat.
O, izvor de apă vie,
Oricât să mă căznesc eu,
Prea slab e spiritul meu
Adâncimea să-Ți priceapă.
4. Al Său Spirit de lumină
El mi-L dă-n al Său Cuvânt,
Care mângâie și-alină
Conducând spre drumul sfânt.
Iar în inimă îmi pune
Al credinței foc nestins,
Care dă curaj de-nvins
Și chiar iadul ți-l supune.
5. El vrea, ca să-mi meargă bine,
Vrea să fiu tot sănătos,
Și chiar când nevoia vine,
El mi-ajută bucuros.
Orișicând puterea-mi slabă
S-a sfârșit și nu mai vrea,
Brațul Său, puterea Sa,
Mi le-ntinde El degrabă.
6. Iar când dorm, El cu-a Sa față
Mă păzește de orice rău,
Și în orice dimineață
Mă învaț-un cântec nou.
O, de n-ar fi El cu mine
Cum sunt oamenii de răi,
Eu din multele nevoi
Nicicând nu ieșeam cu bine.
7. Pentru că a Ta iubire
Mi-este acoperământ,
Ruga mea și-azi către Tine
Mi-o înalț, Părinte sfânt,
Dă-mi Tu har și dă-mi putere,
Să pricep iubirea Ta
Și-n veci să rămân în ea,
Săvârșind tot sfânta-Ți voie.
I: Imnuri Creștine - aprox. 1930, cântarea nr. 19
Traducere: Ștefan Demetrescu
Romani 2:1Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.